Numele oficial: Republica Argentina (Republica Argentina)
Situarea: în SE Americii de Sud
Vecini (14 654 km): Bolivia (832 km), Paraguay (1 880 km), Brazilia (1 224 km), Uruguay (579 km), Oc. Atlantic ÅŸi str. Drake (4 989 km), Chile (5 150 km)
Suprafaţa: 2 700 000 km2 (locul 8)
Populaţia:ccArgentina 40 000 000 loc. (locul 30)
Densitatea populaţiei: ccArgentina 14 loc/km2 (locul 161)
Sărbătoarea naţională: 25.mai (aniversarea Revoluţiei din 1810)
Limba oficială: spaniola
Moneda: 1 Peso argentino = 100 Centavos
PNB (1996): 295 131 mii. $ (locul 18)
PNB/loc. (1996): 8 380 $ (locul 40).

Capitala:

Buenos Aires, oraş situat pe malul drept al estuarului La Plata (la 200 km de Montevideo, oraş aflat pe malul stâng); aria metropolitan ă: 11 295 555 loc. - 1995, al doilea mare oraş sud-american şi al întregii emisfere australe (după Săo Paulo din Brazilia) (1650: 4 000; 1739: 16 000; 1822: 55 400; 1901: 850 000; 1910: 1 260 000; 1927: 2 000 000; 1960: 2 966 816). Suprafata: 200 km2 (aria metropolitană: 3 680 km2)

Fondat în 1536 de Pedro de Mendoza, abandonat la scurt timp, reîntemeiat în 1580 de Juan de Garay, oraşul devine, în 1776, capitala Viceregatului La Plata, iar în 1816, capitala Argentina independente

Cel mai mare centru industrie argentinian, cu peste 2 000 de întreprinderi,primul centru comercial, nod al transp. feroviare (punct terminus a 18 magistrale), rutiere (4 ramuri ale autostrăzii panamericane leagă capitala de Chile, Bolivia, Paraguay şi Brazilia), aeriene. Principalul port al Argentina Metrou (fondat 1913, azi însumează 36,5 km, 5 trasee şi 63 staţii). Cel mai mare centru de învăţământ şi cultural al Argentina: 9 academii, 11 universităţi (între care Universidad de Buenos Aires, f. 1821, 207 000 studenţi), 16 mari biblioteci, 20 muzee, mari sta¬dioane. Monumente: Cabildo (1608), Casa Rosada (sec. 19) - sediul guvernului, teatrul Colon (1900) - una dintre marile scene lirice ale lumii, biserici în stil colonial (sec. 16-18).

Natura:

Desfăşurată pe cca 4 000 km de la N la S - fapt ce influenţează clima şi vegetaţia, precum şi activităţile antropice - Argentina are ca unităţi majore de relief Munţii Anzi, la graniţa cu Chile (mai înalţi în N, vf. Aconcagua 6 959 m - alt. max. din America de Sud), podişurile Patagoniei (în S), faliate şi etajate (de la 1 600 m, în V, la 150 m spre ţărmul Oc. Atlantic), câmpiile Pampa (600 000 km2), Chaco (în N, alt. în general sub 200 m, supr. în Argentina c. 500 000 km-) şi Entre Rfos/Mesopotamia (în NE, între fi. Parană şi Uruguay)

Clima este tropicală şi subtropicală în N, temperată cu accente continentale în Patagonia şi rece, cu precipitaţii bogate , în Tierra del Fuego/Ţara Focului; în NV, în Pună de Atacama, ariditatea este extremă.

Vegetaţia este predominant ierboasă (caracteristice sunt stepele Patagoniei şi ale Pampei), fără a lipsi pădurile ce acoperă aproape 20% din terit. ţării.

Istoria:

Spaniolul Juan Diaz de Soh's descoperă în 1516 estuarul Rio de la Plata, iar Fernando Magellan străbate în 1520 stramtoarea, care de atunci îi poartă numele. Urmând aceste itinerarii, spaniolii colonizează noile ţinuturi cu o populaţie rară de amerindieni. In 1536 este întemeiat oraşul Santa Măria del Buen Aires (Buenos Aires), iar în 1573, Santa Fe. Argentina devine parte a Viceregatului Peru, iar din 1776, a Viceregatului Rfo de la Plata, dar continuă să rămână slab populată. Mişcarea de eliberare naţională, izbucnită la 25.5.1810 („Revoluţia din mai"), culminează la 9.7.1816 cu proclamarea, în oraşul Tucumăn, de către Jose de San Martin, a independenţei „Provinciilor Unite de la Rio de la Plata" numite, prin Constituţia din 1826, Argentina („Ţara Argintului"). în 1833, Marea Britanie ocupă Insulele Falkland (Malvinas). Deceniile următoare sunt marcate de antagonismul dintre conservatori - federalişti (îndeosebi marii proprietari funciari) - şi liberali - unitarişti (reprezentanţii cercurilor burghez-comerciale), manifestat în războaie civile încheiate cu triumful unui stat unitar, o dată cu victoria dictatorului Juan Manuel de Rosas în 1835. Alături de Brazilia şi Uruguay, Argentina participă la războiul victorios împotriva Paraguayului (1865-70). Epoca următoare este caracterizată de o masivă imigraţie europeană, îndeosebi din Spania şi Italia (6 mii. între 1860 şi 1930), de popularea ţinuturilor de la S de Rio Negro, de accelerarea ritmului dezvoltării ei, Argentina ocupând, prin exportul de grâu, lână şi carne, un loc de frunte între statele latino-americane.

Argentina se impune drept cea mai „europenizată" ţară latino-americană. Devenit, în 1946, preşedinte, Juan Domingo Peron, secondat până în 1952 de soţia sa Eva (Evita), iniţiază reforme ec. şi sociale cu audienţă la categoriile defavorizate ale populaţiei (descamisados) - naţionalizarea transporturilor, a unor ramuri industrie, etatizarea comerţului exterior, separarea bisericii de stat etc. şi duce o politică externă independentă. După lovitura de stat militară care îl obligă pe Peron să se exileze (1955), Argentina cunoaşte o tot mai accentuată intervenţie a armatei în viaţa politică. Alternează guverne civile şi militare. Victorios în alegerile din 1973, P. Justiţialist (de orientare peronistă) sprijină revenirea ca şef al statului a lui J.D. Peron (23.9.1973). După moartea sa (1.7.1974), văduva, Măria Estela Marti'nez de Peron, preia funcţia de preşedinte al Argentina (prima femeie şef de stat în America Latină). Instabilitatea economica,explozia terorismului urban (guerilla) favorizează o nouă lovitură de stat militară (24.3.1976), ai cărei conducători reprimă cu brutalitate orice formă de manifestare a opoziţiei. Eşecul încercării de ocupare militară a Insulelor Falkland şi înfrângerea în războiul anglo-argentinian (apr.-iun. 1982) determină revenirea, în 1983, la un regim constituţional, democratic. în 1989, au loc alegeri care îl aduc în fruntea statului pe Carlos S. Menem (reales în 1995), sprijinit de Mişcarea Peronistă.

Aplicând măsuri liberale, iniţiind un proces de privatizare accelerată, Carlos Menem reuşeşte să reducă inflaţia (1 300% în 1990) şi să stabilizeze datoria externă. în 1990 sunt deplin restabilite relaţiile cu Marea Britanie (întrerupte în 1982). Ultima tentativă de rebeliune armată (cu participarea a 200-300 militari) este înăbuşită în dec. 1990. Dacă în 1945 PNB/loc. al Argentina era superior celui al Franţei, în 1990 el era de 10 ori mai scăzut. Datoria publică se rfdica în 1990 la peste 50 miliarde de dolari, iar cea externă la 70 miliarde de dolari. Criza pe care o cunoaşte Argentina se datorează în parte şi imobilismului marilor proprietari funciari şi măsurilor populiste adoptate de cercurile puterii. Prin crearea zonei de liber schimb MERCOSUR (1995), împreună cu Brazilia, Paraguay, Uruguay, Argentina încearcă relansarea cooperării regionale în America de Sud. Contenciosul pentru Canalul Beagle, care opunea Argentina statului Chile, este stins printr-un acord în 1991. în 1998, Curtea Supremă încetează investigaţiile legate de „dispariţiile" din timpul dictaturii militare (1976-83); cifra opozanţilor politici „dispăruţi" este estimată la c. 30 000. Ca semn al reconcilierii, preşedintele C. Menem este, în 1998, primul şef de stat argenti¬nian care vizitează Marea Britanie după războiul pentru Ins. Falkland. Anii 1998-2000 sunt şi pentru Argentina o perioadă de dificultăţi ec, de creştere a şomajului şi de accentuare a sărăciei, în condiţiile sporirii măsurilor de austeritate. Alegerile prezi-denţiale de la expirarea celui de-al doilea mandat al preşedintelui C. Menem (care nu a reuşit să obţină modificarea Constituţiei în vederea unei noi candidaturi) sunt câştigate de candidatul opoziţiei, Fernando de la Rua (26.10.1999), pero-nismul suferind un eşec zdrobitor.

Statul:

Republică federală prezidenţială, conform Constituţiei din 1853, amendată în 1994 şi 1997. La nivel federal, puterea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral, Congresul, format din Senat (72 membri, aleşi de organele legislative ale provinciilor, pentru un mandat de 6 ani) şi Camera Deputaţilor (257 membri, aleşi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani; aproximativ jumătate din numărul deputaţilor se schimbă la fiecare doi ani). Cele 22 de provincii, Districtul Federal Buenos Aires şi Teritoriul Naţional al Ţării Focului au organe legislative şi guvernatori proprii. Puterea executivă este exercitată de preşedinte, care numeşte şi poate demite membrii Cabinetului. Şeful statului: preşedintele (ales prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani, reeligibil o singură dată). Partide politice: P. Justiţialist (Peronist, f. 1945), Uniunea Civică Radicală (f. 1890), Frontul Solidarităţii - FREPASO.

Economia:

Unul dintre marii producători şi exportatori mondiali de carne, grâu, vinuri, Argentina dispune şi de resurse de subsol notabile (hidrocarburi, minerale feroase şi neferoase, uraniu ş.Argentina), precum şi de un ridicat potenţial hidroenergetic (mari hidrocentrale pe fi. Paranâ şi fi. Uruguay). Aproape 55% din productia de energie electrică este obţinută în hidrocentrale (44%) şi centrale elec-tronucleare (10,7%). industrie, diversificată, contribuie
cu 37% la PIB, antrenează cca 1/3 din populatia activă şi are ca principale ramuri: industria alimentară, industria chimică (inclusiv petrochimia), productia de mijloace de transport (îndeosebi autovehicule) şi industrie celulozei şi hârtiei. Agricultura antrenează 12% din populatia activă, deţine 7% din PIB şi are o contribuţie majoră la exporturi (peste 1/2, împreună cu prod. industrie ali¬mentare). Se evidenţiază creşterea bovinelor (54 mii. capete) în Pampa şi a ovinelor (c. 17 mii. capete) în Patagonia, apoi cultura cerealelor, a plantelor tropicale(17,6 mii. tone trestie de zahăr ş.Argentina) şi a citricelor (în N) şi viticultura (în reg. pre-andină). Argentina dispune de o reţea feroviară focalizată în Buenos Aires (37 800 km), de drumuri modernizate (c. 48 000 km, inclusiv sectoare ale autostrăzii panamericane), de 11 000 km căi navigabile, de cccArgentina 100 porturi şi 10 aeroporturi internaţionale.

Masiva datorie externă, coroborată cu sistarea temporară a plăţii dobânzilor la împrumu¬turile externe (apr. 1988), a limitat accesul Argentina pe piaţa bancară internaţională, guvernul fiind obligat să adopte un program de austeritate (asociat cu unul de privatizare), care a dat roade la începutul anilor '90. Inflaţia a fost drastic redusă (de la 495,7% în perioada 1985-92 la 10,6% în 1993 şi 1% în 1998). Datoria externă (62 md. $ - 1996) a fost reeşalonată, s-au contractat noi împrumuturi, iar economia s-a înviorat, PIB sporind an de an (cu 4-10%). Balanţa comercială externă, redresată în 1996 (+1,6 md. $), a devenit iar deficitară (-6 md. $, 1998). După 1990, volumul exporturilor a crescut moderat, în timp ce importurile, „jugulate" în 1989-90, au sporit de peste 3 ori, depăşind 30 md. în 1998. O importanţă deosebită o are colaborarea regională în cadrul MERCOSUR (Mercado Comun del Sur - Piaţa Comună a sudului continentului). Comerţ exterior (md. $ - 1998): 58,0, din care 26,0 export (1994: prod. agr. şi alim. 35,2%, utilaje industrie şi miji. de transp. 11,2%, prod. petroliere 10,4%, uleiuri vegetale şi animale 9,6%, prod. chimice 5,9% ş.Argentina) şi 32,0 import (1994: utilaje industrie şi mijloace de transp. 52%, prod. chimice 14%, bunuri manufacturate 12,9%, prod. agr. 4,6% ş.Argentina). Principalii parteneri (1997): la export -Brazilia 31%, SUA 8%, Chile 7%, China 3%, Uruguay 3%; la import - Brazilia 23%, SUA 20%, Italia 6%, Germania 5%, Franţa 5%.

Turismul:

Principalele zone sau obiective: Buenos Aires şi litoralul estuarului Rio de la Plata (cu renumitele staţiuni de cură, între care Mar del Plata), apoi NV ţării, cu depr. preandine şi podişul Altiplano - reg. cu vestigii ale civilizaţiilor prehispanice şi cu unele din primele oraşe spaniole de pe continent (Jujuy, Saltă, San Miguel de Tucumân ş.Argentina), cu mărturii ale perioadei coloniale; a treia zonă principală este Patagonia, cu splendide peisaje montane (renumită este zona lacului Nahuel Huapi) şi oraşul San Carlos de Bariloche (cu Muzeul Patagoniei). Oferta turistică majoră este completată de Tierra del Fuego/Ţara Focului - cel mai sudic terit. locuit permanent şi - în N extrem al ţării - celebra cascadă Iguazu. Veniturile din turism au sporit remarcabil, depăşind, în 1995, 4 md. $ (de peste 5 ori mai mult decât în 1988).

---

Tag-uri: la plata, peso, republica

Data Adaugarii: 13 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---