Limba Oficiala : Azerbaidjan
Populatia : peste 8,500,000 locuitori
Guvernul : Republica
Capitala : Baku (Baki)

Caracteristici Generale :

Capitala Baku, oraş situat în E ţării, pe ţărmul sudic al peninsulei Apşeron/Abşeron Yasaqligi, ce înaintează pe zeci de km în interiorul Mării Caspice. Menţionat documentar pentru prima dată în secolul 9 d.Hr., Baku devine un important centru cultural al Hanatului Shirwan, inclus în Persia (1509-1806), cu excepţia anilor 1583-1606, când este cucerit de Imperiul Otoman, şi 1723-35, când este ocupat de ţarul Petru I. Inclus în Imperiul Ţarist (1806), Baku devine, în a doua jumătate a sececolului 19, unul dintre cele mai importante centre industriale ale Rusiei. În timpul războiului civil, este ocupat de trupe britanice (1918-19), apoi de Armata Roşie, fiind proclamat capitala republicii sovietice (1920) incluse în Republica Sovietică Federativă Socialistă Transcaucazia, parte a URSS (1922-36).

Monumente :

Monumente importante din Azerbaidjan: Turnul Fecioarei (Kyz-Kalasy, sec. 12), minaretul Synyk-kala (sec.11), Divan-Khan (casa de judecată), mausoleul astronomului Seida Bakuvi (sec.14), palatul Shirvan Shahs (azi muzeu), ce domină colina din partea veche a oraşului.

Natura :

Situat în Transcaucazia şi având ieşire la Marea Caspică, Azerbaidjan are un relief variat; munţii sunt dispuşi atât în partea nordică (Caucazul Maje, altitudini maxime pe teritoriul Azerbaidjan - Bazarduzu Dagi 4 485 m), cât şi în cea sudică (Caucazul Mic, 3 904 m în Azerbaidjan, Munţii Talâş, în SE, 2 477 m), câmpiile în partea centrală şi răsăriteană (câmpia litorală, mai extinsă în SE, în Câmpia Lenkoran), iar regiunea colinare fac trecerea între aceste două trepte majore de relief.

Clima :

Clima este de tip mediteranean în regiuni joase, mai uscată în E câmpiei Kura-Araks (200-300 mm/an) şi umedă în Câmpia Lenkoran (1 100-1 700 mm/an). în rest, clima este temperată, cu precipitaţii mai bogate în Munţii Caucazul Mare (1 200-1 300 mm/an)

Hidrografie :

Kura, principalul curs de apă al Transcaucaziei, este parţial navigabil (în cursul inferior) şi amenajat energetic (centrala Minghe-ceaur/Mingacevir); afluentul său Araks formează, în parte, graniţa cu Iranul.

Vegetaţia :

Vegetaţia este predominant ierboasă (pădurile ocupă numai 14% din suprafaţa Azerbaidjan), cu specii xerofite în jumătatea răsăriteană a câmpiei Kura-Araks.

Fauna :

Faună variată, de la gazele şi şacali, la lupi, vulpi, bursuci, fazani, mufloni, ocrotită în patru P.N., între care Kâzâl Agach (f. 1926, 88 000 ha).

Populaţia :

Populaţia este mai numeroasă în peninsula Apşeron şi în Câmpia Lenkoran, precum şi în regiunea Găncă din V ţării (densitatea populaţia trece de 150 loc/km2). Valori sub media pe ţară sunt în exclava Nahicevan (între Armenia şi Iran, 55 loc./km2), în Nagorno Karabah (44 loc/km2) şi mai ales în regiunea înaltă muntoasă (sub 10 loc/km2). La sfârşitul anului 1994 pe teritoriul Azerbaidjan se aflau refugiaţi din Armenia (229 000) şi Uzbekistan (50 000). Azeri locuiesc şi în Iran (8 mii), Turcia (1 milion) şi în spaţiul CSI (2 mii.).

Culte :

Culte: islamism 93,4% (majoritatea şiiţi), creştinism (ortodocşi).

Istoria :

Azerbaidjan aparţine în antichitatea Mediei, Imperiul Persan, fiind cucerit în 331 Î.Hr. de Alexandru cel Mare, care îi acordă ca satrapie nobilului iranian Atropates; de aici denumirea de Atropatene (Aturpatakan în evul mediu) sub care regiune apare ulterior în izvoarele istorice. Urmaşii lui Atropates stăpânesc cvasiindependent în secolele 3-2 Media Atropatene, aceasta fiind temporar supusă Romei în secolul 1 î.Hr. Partea nordică a Azerbaidjan este cunoscută sub numele de Albania, regiunea care adoptă creştinismul, în timp ce restul Azerbaidjan, inclus în Imperiul Sasanid (secolele 3-7 d.Hr.), îmbrăţişează zoroastrismul. Ocupat de arabi în 651, Azerbaidjan devine o parte a lumii islamice. în secolele 11-13 localnicii de origine iraniană sunt asimilaţi de populaţia turcică venită dinspre E, sinteza etnică rezultată constituind-o poporul Azerbaidjan. In secolele 13-14 Azerbaidjan este cucerit de mongolii conduşi de Ginghis Han, apoi de Tamerlan. După prăbuşirea ţarismului, Azerbaidjan face parte, alături de Armenia şi Georgia, din efemera Republică Federativă Transcaucaziană( 1917-18) proclamată la Tiflis (Tbilisi); la Baku se instalează puterea sovietică, iar la Gandja/Găncă - un guvern social - democrat naţionalist. Printr-o decizie a Moscovei enclava Nagorno Karabah (Karabahul de Munte), locuită în proporţie de 80% de armeni, este inclusă ca republică autonomă în Azerbaidjan (1923). Demonstraţii împotriva conducerii locale a partidului comunist izbucnesc în 1988. Solicitarea RSS Armene ca Regiunea Autonomă Nagorno Karabah de pe teritoriul Azerbaidjan (enclavă de 400 km2- cu 190 000 loc.) Sub presiunea Frontului Popular (organizaţie de opoziţie), Sovietul Suprem din Baku adoptă la 23 Septembrie 1990 declaraţia de suveranitate a Azerbaidjanului, conflictul dintre guvernul comunist şi opoziţia islamică determinând intervenţia la 19 Ianuarie 1990 a trupelor ministerului de interne sovietic în Azerbaidjan. La 30 August 1991 Azerbaidjan îşi proclamă independenţa de stat şi se numără printre cele 11 republici care aderă la 21 Decembrie 1991 la CSI.

Statul :

Republică prezidenţială, conform Constituţiei aprobate prin referendum la 12 Noiembrie 1995. Puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral, Adunarea Naţională (125 membri, aleşi prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani). Puterea executivă este exercitată de preşedinte şi de Consiliul de Miniştri, condus de un prim-ministru numit de preşedinte. Şeful statului: preşedintele (ales prin vot direct, pentru un mandat de 5 ani). Partide politice: Partidul Noul Azerbaidjan (fondat 1992), Frontul Popular al Azerbaidjanului (f. 1989), Partidul Independenţei Naţionale (fondat 1992).

Economia :

Azerbaidjan dispune de variate resurse minime (hidrocarburi, minereuri de fier, cobalt, baritină, molibden, sare ş.a.), mai cunoscute fiind cele de petrol, exploatate din a doua jumătate a secolului 19 în peninsula Apşeron (Baku şi împrejurimi) şi mai târziu de sub apele Mării Caspice. Principalele centre industriale sunt Baku, Sumqayit, Găncă, Astara. Peste 2/3 din terenurile arabile sunt irigate. Se cresc ovine, caprine, bovine, cămile. Pescuit în Marea Caspică. În prezent, inflaţia a coborât sub 10%. Resursele de hidrocarburi (la cele cunoscute s-au adăugat noi rezerve de petrol, estimate la 500 mil.t) şi diversificarea partenerilor (în special ţările islamice şi Turcia) favorizează dezvoltarea viitoare a ţării într-un context diferit de cel actual, în care principalii parteneri sunt Rusia şi alte ţâri ale CSI.

Turismul :

Principalele zone sau obiective: capitala ţării, Baku/ Baki, şi împrejurimile: Surahany (ruinele templului Aştega închinat zeului focului), Ramana (vestigii medievale din secolul 11), Mardakian (staţiune de cură heliomarină), zona Lenkoran/Lănkaran, cu staţiunile balneare maritime Lănkăran, Astara şi cele de altitudine -Lerik, Daster, Iardymly; zona lacului de acumulare Mingheceaur/Mingăşevir, realizat în anii 1946-54 pe râul Kura, a modificat puternic, inclusiv sub aspectul valenţelor turistice, împrejurimile, anterior una dintre cele mai aride regiuni ale Azerbaidjan.

_{Sursa Imagini : all-of-azerbaijan.com}

---

Tag-uri: asia, geografie, republica, peninsula

Data Adaugarii: 15 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---