Numele oficial: Republica Belarus
Capitala: Minsk
Populaţia: peste 10 000 000 de locuitori (locul 71)
Suprafaţa: 207 595 km2 (locul 83)
Situarea: în partea central-estică a Europei
Vecini (3 098 km): Rusia (959 km), Ucraina (891 km), Polonia (605 km), Lituania (502 km), Letonia (141 km)
Densitatea populaţiei: 49,3 loc/km2 (locul 113)
Diviziuni administrative: 6 regiuni ÅŸi o municipalitate (Minsk)
Sărbătoarea naţională: 27 iulie (aniversarea proclamării suveranităţii - 1990)
Limbi oficiale: belarusa (bielorusa) ÅŸi rusa
Moneda: 1 Rubel Belarus = 100 Kopek
PNB (1996): 22 452 mii $ (locul 60)
PNB/locuitori (1996): 2 080 $ (locul 86).

Caracteristici Generale :

Minsk, oraş situat în partea centrală a ţării, pe râul Svisloch. Menţionat documentar pentru prima dată în 1067 sub numele de Menesk, devenit reşedinţa unui principat slav, oraşul aparţine succesiv Rusiei Kievene, Lituaniei, apoi, Poloniei. În 1793, în urma celei de-a doua împărţiri a Poloniei, este inclus în Imperiul Ţarist, devenind reşedinţa guvernatorului Bielorusiei. Capitală a RSS Bieloruse (1921-91), apoi, după destrămarea URSS, din 1991 a Republicii Belarus în anii celui de-al doilea război mondial (1941-44) suferă grele distrugeri (peste 80% dintre clădiri), dar se reface şi se dezvoltă rapid în deceniile următoare. Industria apare în a doua jumătate a secolului 19, după construirea căilor ferate Moscova - Varşovia şi Liepaja - Rovny, dar abia în perioada sovietică devine unul din cele mai mari centre industriale ale URSS. Azi, industria produce vehicule grele (Belaz), motoare, maşini-unelte, televizoare, aparate de radio, bunuri de larg consum, medicamente, produse alimentare. Nod feroviar de importanţă europeană. Minsk este cel mai important centru cultural, de învăţământ, sportiv al ţării: două academii -Academia Naţională de Ştiinţe (fondat 1929) şi Academia de Ştiinţe Agricole - cu 55 de institute de cercetări ataşate, Universitatea (fondat 1921), alte 10 institute de învăţământ superior (între care Academia Politehnică, fondat 1920, Academia de Muzică, fondat 1932), conservator, teatru de operă şi balet, muzee (între ele Muzeul Naţional de Istorie şi Cultură).

Monumente :

Monumente importante din Belarus sunt : Catedrala Mariinsky (secolul 18), mănăstirea bernardină (secolul 17, recent restaurată), Obeliscul din Piaţa Victoriei, Monumentul Gloriei (Kurgan Slavy), statuia lui Yakub Kolas (poetul naţional).

Natura :

Ţară fără acces direct la Occeanu Planetar, Belarus prezintă un relief tipic de câmpie, modelat în parte de calota glaciară cuaternară. Altitudini date de culmi morenice sunt mai mari în N, fără a trece de 350 m; în S altitudini nu depăşesc 150 m, fiind caracteristice întinsele arii cu mlaştini (între cele mai mari din Europa) din Polesia.

Clima :

Climă temperată de tranziţie între cea continentală, tipică Europei răsăritene şi cea maritimă, cu temperaturi medii lunare între -4°C (în SV) şi -8°C (în NE) în Ianuarie şi 17-18,7°C în Iulie şi precipitaţii suficiente (550-650 mm/an).

Hidrografie :

Reţeaua hidrografică, densă, însumează circa 50 000 km. Principalul curs de apă este Niprul, ce traversează E ţării de la N la S, cu afluenţi mai importanţi Byarezina/Berezina şi Pripyat, ultimul drenând vasta arie mlăştinoasă din S. Spre Marea Baltică, se îndreaptă Dvina de Vest, Nemanul şi Bugul de Vest (pe graniţa cu Polonia), ultimul legat de Nipru printr-un canal navigabil. Există peste 4 000 lacuri, cele mai multe în N; mai mari sunt Narocj, Snudy, Drisviaty, Drivîaty

Vegetaţia :

Pădurile (1/3 din teritoriu) sunt mai extinse în Polesia şi bazinul Berezinei.

Fauna :

Din faună sunt de menţionat ursul brun, vulpea, vidra, brebul, elanul, iar în P.N. Belovezhkaya Pushcha (74 000 ha), la graniţa cu Polonia, zimbrul.

Populaţia :

Natalitate: 8,8%;
Mortalitate: 13,4%;
Spor natural: 4,6 % (1996);
Speranţa de viaţă la naştere (1996): 63 - 74 ani;
Populaţia urbană 72% (1997);
Oraşe principale (mii loc. - 1998): Homiel/Gomel (501,9), Mahilou/ Moghilev (368,9), Vicebsk/Vitebsk (355,8), Hrodna/Grodno (306,9), Bierascie/Brest (297,2), Bobruysk/ Bobruisk (227,2), BaranoviCi (173,0), Borisov (153,3). Bieloruşi 77,9%, ruşi 13,2%, polonezi 4,1%, ucraineni 2,9%, evrei 1,1%, tătari (1989).

Cea mai populată zonă este partea centrală (în regiunea capitalei peste 80 loc/km2). Valori mult mai scăzute se întâlnesc atât în N (în regiunea Vicebsk 36 loc/km2), cât şi în S (în Polesia). În ultimii ani, se evidenţiază sporuri mai mari ale populaţiei în regiunea Minsk şi Bierascie (10-17%) şi mai reduse în regiunea Homiel şi Mahilou (sub 2%).

Religia :

Culte: ortodoxism 31,6%, catolicism 17,7%, alţii (în cea mai mare parte fără religie) 50,7%, uniatism (greco-catolici), protestantism, islamism.

Istoria :

Teritoriul Belarus, populat din a doua jumătate a milenului 1 d.Hr. de triburile slavilor răsăriteni, face parte în secolul 9-11 din Rusia Kieveană, acum răspândindu-se şi creştinismul. Cnezatele constituite după destrămarea statului rus kievean (Poloţk, Torovsk, Smolensk ş.a.) sunt ocupate, în secolul 13-14, după marea invazie mongolă, de Marele Ducat al Lituaniei. După unirea de la Lublin din 1569, Belarus face parte din noul stat unificat polono-lituanian; acum se încetăţeneşte şi denumirea de Bielorusia (Rusia Albă, adică Rusia Occidentală, albul fiind la slavi simbolul apusului). Prin actul de la Brest (1596) clerul ortodox acceptă unirea cu Roma, luând naştere biserica unită. În urma celor trei împărţiri ale Poloniei (1772-95), Belarus este anexată de Imperiul Rus. În timpul primului război mondial, teritoriul Belarus este ocupat în mare parte de trupe germane. Mişcarea bolşevică instaurează în Noiembrie 1917 puterea sovietică la Minsk, dar prin Tratatul de la Brest-Litovsk (3 Martie 1918) Belarus revine, până la sfârşitul anului 1918, Germaniei. La 1 Ianuarie 1919 se constituie RSS Bielorusă, care se uneşte cu Lituania. Armata poloneză ocupă în perioada 1919-1920 Belarus, iar tratatul ruso-polon de la Riga (18 Martie 1921) împarte Belarus între Rusia Sovietică (partea orientală) şi Polonia (partea apuseană). La 30 Decemrie 1922 RSS Bielorusă devine parte constitutivă a URSS. După ocuparea Poloniei orientale de către trupele sovietice (Septembrie 1939). În 1941—1944, Belarus este ocupată de trupele germane, peste 1,3 mii locuitori pierzându-şi în acest timp viaţa. În 1945 RSS Bielorusă devine membru fondator al ONU. După al doilea război mondial, Belarus este una dintre cele mai prospere republici unionale. La 26 Ianuarie 1990 bielorusa este declarată limbă de stat, la 27 Iulie 1990 Sovietul Suprem din Minsk votează declaraţia de suveranitate a republicii, care îşi proclamă la 25 August 1991 independenţa de stat şi adoptă la 19 Septembrie 1991 numele de Republica Belarus. La 21 Decembrie 1991 Belarus este una dintre cele 11 republici care semnează actul constitutiv al CSI. Tranziţia se dovedeşte deosebit de dificilă pentru Belarus, lipsit de resurse energetice proprii şi cu un Parlament conservator. Preşedintele reformator Stanislav Şuşkievici este demis de Sovietul Suprem la 26 Ianuarie 1994, locul său fiind ocupat de Mecislav Grib. În urma adoptării unei noi Constituţii (28 Martie 1994), care introduce un sistem prezidenţial, şeful statului, ales direct de popor, este totodată şi şef executiv, în condiţiile menţinerii nominale şi a funcţiei de prim-ministru.

Statul :

Republică prezidenţială, conform Constituţiei intrate în vigoare la 30 Martie 1994, amendate în 1996. Un referendum desfăşurat la 24 Noiembrie 1996 a aprobat extinderea puterii preşedintelui. Membră în CSI. Puterea legislativă este exercitată de un Parlament bicameral, Adunarea Naţională, format din Consiliul Republicii (64 membri, din care 56 sunt aleşi de organele administraţiei locale, iar 8 sunt numiţi de preşedinte) şi Camera Reprezentanţilor (110 membri, aleşi prin vot direct, pentru un mandat de 4 ani). Puterea executivă este exercitată de preşedinte împreună cu Cabinetul de Miniştri, al cărui prim-ministru este numit de preşedintele ţării, cu acordul Camerei Reprezentanţilor.

Economia :

Ţară care a moştenit din perioada sovietică o structură economicî echilibrată, dar şi o dependenţă excesivă de celelalte membre ale CSI (mai ales de Rusia), Belarus dispune de unele resurse de subsol. Industria prelucrătoare (mai mult de 1/3 atât din populaţia activă, cât şi din PIB) are un puternic sector al construcţiei de maşini, la care se adaugă industria materialelor de construcţii, chimică, textilă , toate concentrate în principalele oraşe (Minsk, Vicebsk, Homiel, Hrodna, Bobruysk). În prezent, industria din Belarus resimte puternic scăderea masivă a comenzilor militare (industria de apărare a fost un sector important până la destrămarea URSS); la mijlocul anului 1997, doar 28% din întreprinderile de stat erau privatizate. Pentru reducerea dependenţei energetice se află în construcţie, lângă Minsk, o atomocentrală. Belarus are o mare capacitate de prelucrare a petrolului (peste 40 mii. t anual). Agricultura, specializată în creşterea animalelor pentru lapte şi carne (circa 60% din produsele agricole) şi în cultura cerealelor (secară în special, locul 4 în Europa), a inului pentru fuior, a cartofului (locul 5 în Europa) şi a sfeclei de zahăr, păstrează încă structura de proprietate din perioada sovietică. În plus, 1,6 mii ha sunt inutilizabile din cauza contaminării radioactive după accidentul de la Cernobâl. Belarus dispune de o reţea de peste 3 500 km căi navigabile şi e traversată de conducte magistrale prin care se exportă petrol din Rusia spre Europa Centrală şi de Vest. În ultimii ani, Belarus se confruntă cu dificultăţi legate de tranziţia la economia de piaţă, pe fondul destrămării spaţiului economic sovietic. Producţia agricolă a scăzut constant, iar industria, care a contribuit multă vreme cu peste 60% la PIB, şi-a redus şi ea activitatea. Dependenţa energetică de Rusia - de unde Belarus îşi asigură 85% din necesar, deficitul constant în relaţiile comerciale cu ţările CSI, scăderea PIB cu 20% în 1994 şi 10% în 1995, precum şi inflaţia (2 220% în 1994; 344% în 1995; 70% în 1998) au făcut necesare măsuri severe de austeritate şi, pe plan mai larg, au condus la apropierea tot mai mare de Rusia, vorbindu-se de o adevărată integrarea celor două state.

Turismul :

Pentru turiştii străini (alţii decât cei din spaţiul ex-sovietic), Belarus rămâne în parte o necunoscută, obiective de un real interes fiind mai greu accesibile din cauza infrastructurii turistice inadecvate. Un alt motiv al reţinerii este oferit de faptul că Belarus a fost ţara cea mai afectată de catastrofa de la Cernobâl (Aprilie 1986), centrala aflându-se la 12 km de graniţă. Principalele zone sau obiective: capitala ţârii, apoi oraşele Hrodna (catedrala Fernoy, biserica mănăstirii bernardine secolul 16, recent restaurată), Homiel (palatul Rumianţev, secolul 18-19), Vicebsk (biserica BlagoveSc'enskaya, secolul 12) şi mai ales Brest/ Bierascie, locul semnării păeii dintre Rusia sovietică şi Germania (1918), cu fortăreaţa uriaşă (ziduri de 15 m grosime) ridicată în prima jumătate a secolului 19, distrusă - în cea mai mare parte (s-a păstrat intactă doar poarta de nord) - în vara lui 1941, după un asediu de 6 săptămâni, azi un vast complex muzeal memorial; un obiectiv turistic aparte îl reprezintă P.N. Belovezhkaya Pushcha, ultimul refugiu natural din Europa al zimbrului.

_{Sursa Imagini : albanian.com}

---

Tag-uri: europa, geografie, niprul, minsk

Data Adaugarii: 17 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---