Ocupând aproape în întregime nordul Africii, de la Oceanul Atlantic la Marea Roşie, Sahara are o suprafaţă de cea. 8,5 milioane km2, din care peste 17% sunt nisipuri. Lipsită de cursuri de apă permanente, cu o floră şi o faună aproape inexistente, Sahara este foarte slab populată, aşezări omeneşti existând doar în oaze.
Carcteristice pentru zonele muntoase şi platourile vulcanice din Libia şi Mauritania sunt hamadele (podişuri pietroase), iar pentru zonele de vest, regurile (suprafeţe netede acoperite cu nisipuri şi petrişuri grosiere) şi ergurile (deserturi cu dune). Intre masivele muntoase centrale ale Saharei, mai importante sunt: Ahaggar, Tassili, Tibesti (cu vârful Emi Koussi, 3415 m)
Se pare că cel ma
i mare deşert al Terrei a fost, în urmă cu câteva mii de ani, o regiune bogată în vegetaţie şi în faună. Etnologul francez Henri Lhote, care timp de 40 de ani a cercetat sistematic pustiul, a adus dovezi senzaţionale în acest sens. Frescele preistorice descoperite pe pereţii peşterilor din Tassili, între care celebra "Dansatoare albă din Sahara", atestă existenţa unui climat umed, a unei faune şi a unei populaţii numeroase. Urmele vechii reţele hidrografice, care se văd şi astăzi, insulele de vegetaţie mediteraneană, între care surprinzători sunt chiparoşii uriaşi din regiunile de munte, multitudinea vestigiilor de cultură materială sunt tot atâtea argumente.
Acolo unde se credea că nu există decât nisip şi piatră s-au descoperit, în ultimele decenii, imense rezervoare de apă. în Sahara există o adevărată mare sub pustiuri, Marea lui Savamin, numită astfel după numele hidrologului care a descoperit-o.
Proiectele de fertilizare a Saharei cuprind aducerea apei la suprafaţă, constituirea unor lacuri