Mică insulă aflată în strâmtoarea Sondelor, care leagă Oceanul Indian de Pacific despărţind cele două mari insule indoneziene Yava şi Sumatera, Krakatau a devenit renumită prin erupţia vulcanică din 1883, care s-a resimţit, prin dimensiunea exploziei, aproape pe întreg Globul. Un tsunami (val marin uriaş, înalt de 20 m) provocat de erupţie, abătut asupra ţărmurilor insulelor vecine a măturat totul în cale, zguduind vapoare aflate la peste 20 000 km depărtare.
Zgomotul asurzitor s-a auzit până la 3500 km distanţă, în Australia, şi chiar la 5000 km, în insula Rodriguez din vestul Oceanului Indian. Aruncate la 80 m înălţime, cenuşile vulcanice foarte fine au fost purtate de c
urenţii de aer în jurul Pământului, diminuând strălucirea soarelui. Catastrofa s-a soldat, cu peste 36 000 de victime.
Iniţial insula era formată din trei conuri vulcanice -Perbuwatan (153 m), Danan (456 m), Rakata (900 m) - întinse pe o suprafaţă de 47 km. Dispărute în apele Mării Java în ziua catastrofei din august 1883, din cele trei conuri a reapărut la suprafaţă, în 1928, doar o parte din cel de-al treilea, formând o insuliţă numită de localnici Anak Krakatau (Fiica lui Krakatau). Suprafaţa actuală a acesteia este de doar 10,5 km2.