Nefiind propriu-zis o mare, Marea Sargaselor reprezintă o întindere de apă de câteva milioane de km2 situată în plin Ocean Atlantic, acoperită de sargase, adică de alge albastre. Uneori chiar de dimensiuni uriaşe, aceste alge a căror prezenţă în mijlocul oceanului nu a fost pe deplin elucidată formează o masă de plante, apreciată la aproximativ 10 milioane de tone.
Cel care a descoperit această uriaşă aglomerare de plante, în inima oceanului, a fost Cristofor Columb, în timpul primei sale călătorii spre America, în 1492. Hăţişul ierburilor care pluteau în cantităţi titât de mari părea fără sfârşit, ceea ce a produs panica marinarilor.
Greu de definit ca arie geografică, M
area Sargaselor s-ar situa între o linie nordică ce ar uni golful Chesapeake cu strâmtoarea Gibraltar şi alta sudică, ce ar uni insula Haiti de capitala statului Senegal, Dakar. Rămasă controversată, problema prezenţei acestor plante specifice apelor de suprafaţă a comportat mai multe explicaţii de-a lungul timpului: fie au fost smulse din altă parte şi purtate de curenţii oceanici (Curentul Golfului - Gulf-Stream sau Golfstrom), fie sunt o specie aparte de plante, care se perpetuează prin ele însele, fără rădăcini, fără dependenţă de substrat solid, adaptate la viaţa în ocean, fie că s-ac format în urma scufundării unei întinderi continentale în inima Atlanticului, plantele fiind nevoite astfel să se adapteze la o viaţă liberă.
Ciudăţenia acestei mări oceanice a fost subiectul multor legende şi povestiri. Robert Chambers a descris-o ca pe un înfricoşător cimitir de nave, iar Thomas Janvier o prezintă, undeva într-un roman al său, ca pe o îngrămădire halucinantă de nave în mijlocul oceanului.