Cea mai mare dintre Insulele Societăţii, situate în Pacific, Tahiti (1042 km) este o îngemănare de vulcani stinşi, între care cel mai înalt este Mont Orohena (2237 m). Insula a fost descoperită în 1767 de către S. Wallis şi va deveni colonie franceză începând cu anul 1880. Istmul Taraveno face legătura între cele două părţi ale insulei: Tahiti Nui ("Marele Tahiti"), perfect rotundă, şi Peninsula Taiarapu sau Tahiti Iti ("Micul Tahiti"). Din centrul acestor petece de uscat porneşte radian o reţea de râuleţe şi torenţi. Vegetaţia luxuria existentă pe versanţii muntoşi cât şi în câmpiile litoralului face aceste insule să semene cu "Grădina Paradisului".
Datorită frum
useţii sale extraordinare, a exotismului, Tahiti fost supranumită "Perla Pacificului". Navigatorul Bougainville, du călătoria efectuată în jurul lumii între anii 1766-1789, descria cu mul entuzaism mirajul acestor insule. Filozofii Rousseau şi Diderot au fost impresionaţi de descrierea acestui eden pământesc, şi, un secol ma târziu, Paul Gauguin avea să imortalizeze în pânzele sale, ulterior devenite celebre, insolitul acestor locuri şi, mai ales, exotismul tahitiencelor. De altfel, un sfert din viaţă Gauguin şi 1-a petrecut în luxuriantul peisaj al insulei.
Furtunile tropicale caracteristice Pacificului ocolesc ţărmurile insulei care sunt apărate de o barieră de recife coraligene ce se opun forţei valurilor. Un climat cald, plăcut, fără senzaţia de arşiţă sau de umezeală excesivă se adaugă la exotismul acestui paradis terestru. Cea mai importantă insulă din Arhipelagul Insulelor Societăţii (Polinezia Franceză), Tahiti, are centrul administrativ la Papeete.