Foarte multă lume a auzit şi nu numai de Valea Oltului, a Lotrului sau de Defileul Jiului. Sunt zone turistice intens vizitate de turişti, în schimb Valea Latoriţei este foarte rar menţionată sau poate deloc.
Latoriţa este afluent al râului Lotru, care de-alungul timpului a săpat între Munţii Latoriţei şi Munţii Căpăţânii unul dintre cele mai frumoase defilee din ţară.
Nu se ajunge greu, plus unde mai pui că este asfalt până la Lacul Petrimanu. Ca să te poţi bucura de frumuseţea peisajului, atât vara cât şi iarna, mergi pe Valea Oltului până la Brezoi. Aici se face stânga pe drumul care merge la Voineasa. Şi pe aici vei fi uimit de frumuseţile pe care natura le-a creat. După a
proximativ 30 de km părăsim drumul în stânga către Ciunget. De la punctul de afluenţă al Latoriţei cu Lotru, spre izvoare, Ciunget este prima localitate aflată pe malul stâng al Latoriţei, prima de pe valea ei. Ciunget este un sat de munte unde se păstrează multe din obiceiurile şi porturile populare specifice zonei. Aici se află si hidrocentrala Ciunget-Lotru şi de aici pornim mai departe pe drumul asfaltat spre Petrimanu, pe Cheile Latoriţei. Drumul este destul de greu iarna datorită urcuşului, iar in majoritatea cazurilor primăvara asfaltul nu este tocmai neted, dar peisajele pe care natura ţi le dăruieşte nu te lasă să te opreşti.
Pe traseul Latoriţei au fost formate două lacuri de acumulare: Lacul Galbenu situat la 1304 m altitudine şi Lacul Petrimanu la 1130m. Apele celor două lacuri sunt conduse prin galerii subterane spre Lacul Vidra. De la Petrimanu se poate ajunge şi la Izvoarele Latoriţei. In continuare drumul coboară şi ajunge la Polovragi, dar de data aceasta este drum forestier şi inaccesibil iarna.
Pentru că este o zonă prea puţin atins de mâna omului, Valea Latoriţei şi Munţii Latoriţei ascund în pădurile de pin şi fag o mare varietate de plante şi animale. Pentru a fi protejate s-au creat aici rezervaţiile naturale: Iezerul Latoriţei, Muntinu, Defileul Latoriţei. Flora cuprinde jnepeni, bujorul de munte-plantă ocrotită care înfloreşte în luna iunie, bulbucii de munte şi angelica, multe alte plante medicinale precum şi floarea de colţ. Cât despre fauna acestei zone este de înţeles că stăpânul pădurilor de pin ursul brun nu lipseşte precum şi cerbul care este mândria zilelor brumate de toamnă.