Cea mai mare insulă a Terrei (2,2 mii. km2), situată în nordul Oceanului Atlantic, Groenlanda este supranumită "minicontinentul de gheaţă ", dat fiind faptul că a 7-a parte a sa este acoperită de gheţari şi de zăpadă.
Vikingii au numit-o Groenlanda, adică "Ţara verde", datorită micii fâşii înverzite din sud şi sud-vest care contrastează cu pustiul alb. Marea Groenlandei este situată în bazinul Oceanului îngheţat, delimitată fiind de Groenlanda (de unde şi numele ei), de Islanda, de insula Jan Mayen şi de arhipelagul Spitsbergen care comunică cu Oceanul Atlantic şi cu Marea Norvegiei. Străbătută de curentul rece al Groenlandei (curentul Spitsbergen), Marea Groenlandei constituie o importantă zonă de pescuit.
Descoperită de islandezi în secolul al X
-lea, Groenlanda intră în stăpânirea Norvegiei din 1261, apoi a Danemarcei, din 1380. Redescoperită în 1721, ea devine colonie daneză iar din 1953, prin Constituţia daneză, este considerată parte integrantă a Regatului Danemarcii, având şi doi reprezentanţi în Folketingul danez. Centrul administrativ se află la Godtaab.
în centrul insulei se află calota glaciară (3500 m grosime) iar sub gheaţă se află un podiş cristalin, mărginit de lanţuri montane către Est şi Vest (3700 m altitudine maximă), între care vârful Gunnbjorn. Ţărmurile crestate de fiorduri adânci se întind pe 39.000 km lungime. Clima şi vegetaţia sunt specific arctice. Populaţia, în majoritate eschimoşi, se ocupă cu creşterea renilor, a ovinelor, cu pescuitul sau cu exploatarea minelor bogate în plumb, zinc, cărbune, grafit etc.